MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MACERÁȚIE s. f. macerare. (< fr. macération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MACERÁȚIE s. v. macerare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maceráție s. f. (sil. -ți-e), art. maceráția (sil. -ți-a), g.-d. art. maceráției; pl. maceráții, art. maceráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink