MĂRITÁTĂ adj. căsătorită. (Femeie ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Măritată ≠ necăsătorită, nemăritată
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRITÁT¹ s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit². ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRITÁT², -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRITÁT s. v. măritiș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măritát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink