MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRGINÚȚĂ s. (reg.) mărgioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mărginúță s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink