MĂRGHÍLĂ, mărghile, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos; mocirlă, baltă. [Acc. și: mắrghilă] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRGHÍLĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mărghílă (mărghíle), s. f. – Mlaștină, teren mlăștinos. Germ. Mergel „marnă” (Candrea). În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mărghílă s. f., g.-d. art. mărghílei; pl. mărghíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink