MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măngăluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink