MĂNGĂLĂU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mânjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂNGĂLĂU s. v. tăvălug, vălătuc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măngălău s. n., art. măngălăul; pl. măngăláie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink