MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MĂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. /Din mană
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măná vb., ind. prez. 3 sg. măneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink