MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂIÉSTRU măiástră (măiéștri, măiéstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însușiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meșteșugit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măiéstru adj. m., pl. măiéștri; f. sg. măiástră, pl. măiéstre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink