MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măgulitúră s. f., g.-d. art. măgulitúrii; pl. măgulitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink