MĂGULITÓR, -OARE, măgulitori, -oare, adj. (Și adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. – V. măguli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂGULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care măgulește; lingușitor. /a măguli + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂGULITÓR adj. lingușitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂGULITÓR adj. v. alintător, dezmierdător, mângâietor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Măgulitor ≠ jignitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink