4 definiții pentru măgăiață

măgăiáță, măgăiéțe, s.f. (reg.) mogâldeață.

măgăiață f. Mold. V. mogăndeață.

măgăĭáță, V. mogîldeață.

mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin [!] întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie [!].

Intrare: măgăiață
măgăiață
substantiv feminin (F17) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măgăiață măgăiața
plural măgăiețe măgăiețele
genitiv-dativ singular măgăiețe măgăieței
plural măgăiețe măgăiețelor
vocativ singular
plural