MĂCIUCĂRÍȚĂ, măciucărițe, s. f. (Înv. și arh.) Unealtă cu ajutorul căreia se culegea măciuca de pe jos, din fuga calului. – Din măciucă + suf. -ăr-iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink