MĂCÉL, măceluri, s. n. Acțiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă); masacru, carnaj. ♦ Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din măcelări (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCÉL ~uri n. Omor în masă (al unor oameni lipsiți de apărare); masacru. /v. a măcelări
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCÉL s. v. masacru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măcél (măcéluri), s. n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pușcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi și nu este popular. După Tiktin și Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menține datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s. m. (casap), din lat. macĕllarius (Pușcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipsește în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s. f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s. f. (magazin de carne).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

măcél s. n., pl. măcéluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink