MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puțin, barem, încaltea. Să-i dea măcar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie1 și să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc. ◊ Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deși. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MĂCÁR adv. (atribuie celor spuse o ultimă restricție admisibilă) Cel puțin; încaltea; barem. /<ngr. makári
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MĂCÁR adv. barem, (înv. și reg.) încai, încale, încaltea, (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, (înv.) săvai. (~ vine o zi când ...)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MĂCÁR conj. v. fie, ori, sau.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
măcár adv. – 1. Chiar, pînă și. – 2. Cel puțin, chiar dacă. – 3. (În comp.) Indiferent de. – Var. (Mold.) macar, mr. măcar, megl. macar. Ngr. μαϰάρι „măcar”, și „și chiar dacă”, din gr. μαϰάριος „fericit” (cf. Corominas, III, 190, unde se stabilește că der. din per. magar, general acceptată, nu este posibilă; pentru această ultimă ipoteză, cf. Miklosich, Türk. Elem., II, 125; Berneker, II, 8; Lokotsch 1456; REW 5224), cf. it. magari, sp. maguer (sec. X), tc. magar, alb., bg., sb., cr., slov. makar.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
măcár adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
măcár că loc. conjcț.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink