MĂCẮU, măcaie, s. n. (Reg.) Băț, ciomag. – Comp. magh. mákó.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂU s. v. baston, bâtă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink