MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂNÍT s. v. măcăit, măcăitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măcănít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac¹ + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂNÍ vb. v. măcăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măcăní vb., ind. prez. 3 sg. măcăne / măcănéște, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcăne / măcăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

măcăni, măcănesc v. i. a informa, a denunța, a trăda.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink