MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRCED s. v. pojar, rujeolă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mârced adj. m., pl. mârcezi; f. sg. mârcedă, pl. mârcede
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink