MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv, și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mârțoagă ≠ bidiviu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink