MÂNDRÉȚE, mândreți, s. f. 1. Frumusețe, splendoare. 2. (Concr.) Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + suf. -ețe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNDRÉȚE ~ f. 1) Frumusețe deosebită; splendoare. 2) Ființă sau lucru cu aspect foarte frumos. O ~ de fată. /mândru + suf. ~ețe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNDRÉȚE s. v. frumusețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNDRÉȚE s. v. aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, minunăție, minune, mândrie, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mândrețe ≠ pocitanie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mândréțe s. f., art. mândréțea, g.-d. art. mândréții; (obiecte, ființe) pl. mândréțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink