LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LUTEȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. lutétien, cf. Lutetia Parisiorum – numele vechi al Parisului].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LUTEȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TILÍȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lutețián adj. m. (sil. -ți-an), pl. lutețiéni (sil. -ți-eni); f. sg. lutețiánă, pl. lutețiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lutețián s. n. (sil. -ți-an)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink