LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă, s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LUSTRÍN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr. lustrine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lustrín s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. lustrină - LauraGellner

LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lustrínă s. f., pl. lustríne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. lustrin - LauraGellner