LUSTRÁȚIE s.f. Ceremonie prin care cei vechi purificau o persoană, un câmp etc. [Gen. -iei, var. lustrațiune s.f. / cf. fr. lustration, lat. lustratio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUSTRÁȚIE, lustráții, s.f. 1. (Ant.) Ceremonie de purificare a unei persoane, a unui câmp etc. 2. (Rel.) Rit de purificare. (din fr. lustration, lat. lustratio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lustráție s. f., pl. lustráții
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lustráție s.f. Purificare ◊ „[A. Michnik într-un interviu] Sunt absolut contra decomunizării. Am fost 6 ani în închisoare, 8 ani în opoziție, dar sunt contra decomunizării, ca și contra lustrației.” ◊ „22” 40/94 p. 13 (cf. fr. lustration; DN, DN3 – alt sens)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUSTRÁȚIE (‹ fr.) s. f. 1. Rit roman de purificare, având ca scop eliberarea de influențele rele asupra unor oameni, a unui spațiu locuit sau cultivat. Se desfășoară ca procesiune însoțită de rugăciuni și litanii, urmată de o jertfă. ♦ (În mod curent) Purificare. 2. P. ext. (După 1989, în unele state din Europa de Est) Perioadă (între 5 și 7 ani) în care unui fost demnitar comunist cu funcții importante de stat sau în aparatul represiv i se interzice accesul la unele funcții în stat.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink