LUNAÚT, lunauți, s. m. (Livr.) Explorator al Lunii; selenaut. [Pr.: -na-ut] – De la Lună (după astronaut, cosmonaut).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUNAÚT ~ți m. Navigator pe Lună; selenaut. /<fr. lunaute
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUNAÚT s.m. (Liv.) Navigator pe lună; selenaut. [Pron. -na-ut. / et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUNAÚT s. m. selenaut. (< fr. lunaute, engl. lunaut)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lunaút s. m., pl. lunaúți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lunaút s.m. (astr.) Persoană care alunizează ◊ „La bordul ei se află trei astronauți veterani [...] aspiranți la ademenitorul titlu de «lunaut».” Mag. 26 VII 69 p. 3 (din lună + -naut, după modelul lui cosmonaut; cf. fr. lunaute, engl. lunanaut; BD 1967, DMN 1969; v. Guțu Romalo C.G. 233, Graur C. 20; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink