LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUMINOFÓR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUMINOFÓR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUMINOFÓR s. v. fosfor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
luminofór adj. m., pl. luminofóri; f. sg. luminofóră, pl. luminofóre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
luminofór (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
luminofór s.m. Substanță cu proprietăți de luminescență ◊ „Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi».” I.B. 9 I 74 p. 1 (din fr. luminophore, engl. luminophor, germ. Luminophor, rus. luminofor; WT; LTR, DTP; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink