LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LUMINÍȘ ~uri n. 1) Teren fără arbori, acoperit cu iarbă și flori, într-o pădure; poiană; colnic. 2) Porțiune de cer senin. /lumină + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUMINÍȘ s. v. poiană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

luminíș s. n., pl. luminíșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink