11 definiții pentru lud, lude (s.m.), lude (s.f.), lude (s.n.)   declinări

LÚDE s. f. Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească, alcătuită dintr-un număr variabil de birnici. – Din sl. lude.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LÚDE s. (IST.) Poartă (n. pr.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lúde v. liude
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

LUD adj. v. credul, naiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lud2, luzi, s.m. (reg.) copil.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lud (lúdă), adj.1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

liúde / lúde (unitate fiscală) s.n., pl. liúde / lúde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

liúde / lúde (persoană) s.m., pl. liúzi / lúde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lud adj. m., pl. luzi; f. sg. lúdă, pl. lúde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink