LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCRĂTÚRĂ s. execuție. (O ~ artistică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCRĂTÚRĂ s. v. complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lucrătúră s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătúrii; pl. lucrătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

lucrătură, lucrături s. f. intrigă, uneltire (îndreptată împotriva cuiva)
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink