lucínă (lucíne), s. f. – Izlaz, imaș, pășune. Rut., ceh. lučina (Berneker 739; Drăganu, RF, II, 77. În Bucov. Der. din bg. luč (Conev 41) pare mai puțin probabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink