LÚCIFER s. satana.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LUCIFER (lat. Luciferus „Purtătorul de lumină”) 1. (În mitologia romană) Zeu care personifică Luceafărul de Seară (planeta Venus); fiul Aurorei. Identificat la greci cu Hesperos. 2. (În mitologia babiloniană) Rege care vrea să urce pe cel mai înalt tron ceresc, ceea ce îi aduce prăbușirea în Infern. 3. (În „Noul Testament”) Denumire a căpeteniei îngerilor revoltată împotriva lui Dumnezeu; numele Diavolului sau al Satanei (Satanail). Simbol al îndoielii, al negației sau al revoltei, evocat ca atare de scriitorii romantici.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Lucifer, în mitologia romană, nume sub care era desemnată planeta Venus – steaua dimineții – atunci cînd apărea pe cer înaintea răsăritului. Seara, după apusul soarelui, ea purta numele de Hesperus (v. și Hesperus).
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Hesperus, numit în mitologia romană și Lucifer, era fiul (sau fratele) lui Atlas. Într-o seară, în timp ce se urcase pe munte ca să privească stelele, s-a iscat o furtună și Hesperus a dispărut fără urmă. Oamenii și-au imaginat că Hesperus a fost ridicat la ceruri și transformat într-o stea, steaua înserării, care vestește sosirea nopții.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Phosphorus, fiul lui Eos, personifica steaua dimineții. În mitologia romană purta numele de Lucifer.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Lucifer 1. Numele latin al zeului grec Hesperos, personificarea luceafărului de seară (planeta Venus). 2. Nume dat în Noul Testament căpeteniilor îngerilor răsculați, simbol al îndoielii, al negației și al revoltei. Este evocat de scriitorii romantici. A fost învins în luptă de arhanghelul Mihail; Satanail.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink