13 definiții pentru «luceafăr»   declinări

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și ai altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCEÁFĂR lucéferi m. 1) Stea (foarte) strălucitoare (în special planeta Venus). 2) Personalitate cu calități deosebite într-un anumit domeniu de activitate spirituală. /<lat. lucifer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCEÁFĂR s. (ASTRON.) 1. (art.) Venus (n. pr.), (pop.) steaua ciobanului. 2. luceafărul de dimineață = (pop.) steaua dimineții, steaua zorilor; luceafarul de seară = (pop.) steaua ciobanului; luceafărul de ziuă v. Sirius; luceafărul din zori v. Sirius.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

luceáfăr (lucéferi), s. m.1. (Înv.) Lucifer, prințul demonilor. – 2. Nume de stea. – Mr. luțeafir(e). Lat. lucĭfer (Pușcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171), cf. sp. (lucifero).Der. luceflengher (var. luceflender), s. m. (dracul), cu suf. -engeros, de origine țig. (Bogrea, Dacor., I, 261) sau -endru, cf. fleandură.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

luceáfăr (stea strălucitoare, figură proeminentă) s. m., pl. lucéferi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCEAFĂRUL-PORCÉSC s. v. aldebaran.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Luceáfărul (planeta Venus) s. pr. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Luceáfărul-Ciobánilor s. pr. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Luceáfărul-de-Seáră s. pr. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Luceáfărul-de-Zíuă s. pr. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LUCEAFĂRUL (în mitologia românească), personaj demoniac realizat în folclor prin confuzia între Lucifer și astrul cu același nume. În literatura română, tema L. a fost folosită de M. Eminescu în poezia cu același nume.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCEAFĂRUL 1. Revistă de literatură și artă. A apărut bilunar la Budapesta (1 iul. 1902-15 oct. 1906), Sibiu (15 oct. 1906-15 aug. 1914; 1941-1944 lunar) și București (1 ian. 1919-sept. 1920) sub conducerea lui Al. Ciura, O. Goga, Oct. Tăslăuanu ș.a. A susținut interesele naționale ale românilor din Transilvania. Printre colaboratori: I. Agârbiceanu, L. Rebreanu, Gib Mihăescu, G. Galaction, Alice Călugăru, Elena Farago, I. Lupaș, V. Pârvan, G. Bogdan-Duică, N. Tonitza, M. Dragomirescu. 2. Revistă a Uniunii Scriitorilor din România. Apare la București din 15 iul. 1958, inițial bilunar, apoi săptămânal (între 9 oct. 1965 și 1989), promovând îndeosebi creația tinerilor scriitori. Redactori-șefi: D. Deșliu (1958-1962), E. Barbu (1963-1968), Șt. Bănulescu (1968-1971), V. Teodorescu (1972-1974), N. Dragoș (1974-1979), N.D. Fruntelată (1980-1989). Au avut rubrici permanente M. Preda, M. Sorescu, N. Manolescu, F. Neagu, M. Ungheanu, D. Laurențiu, C. Ivănescu, I. Gheorghe, A.D. Munteanu ș.a. Aici au debutat: I. Naghiu, Al. George, Gabriela Adameșteanu, M. Pelin ș.a. Colaboratori: Gh. Tomozei, C. Baltag, L. Dimov, G. Dumitrescu, D. Pillat, A. Păunescu, Al. Piru, E. Simion ș.a. Serie nouă (din 1990), avându-l ca redactor-șef (1990-2000) pe L. Ulici. Colaboratori: D. Laurențiu, Șt. Aug. Doinaș, B. Nedelcovici, Ana Blandiana, Constanța Buzea, R. Vulpescu, M. Dinescu ș.a.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink