LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOGÓDNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOGÓDNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

logódnic s. m., pl. logódnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink