LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink