O definiție pentru «locum»   declinări

locúm s. m. – Rahat. – Var. (înv.) lichium. Tc. lökün (Miklosich, Etym. Wb., 175; Lokotsch 1328), cf. sb. lokuma.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink