LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er] – Din ngr. lokantiéris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

locantiér (sil. -ti-er)/locandiér (sil. -di-er), s. m., pl. locantiéri/locandiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink