LOCÁLNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal'nâi (după derivatele în -nic).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCÁLNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de localitatea, de locul despre care se vorbește; propriu localității, locului despre care se vorbește. 2) Care își trage originea din locul dat; din partea locului. /<rus. lokal'nyi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCÁLNIC adj. v. local.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCÁLNIC s. (înv.) patriot. (Întreabă un ~ de pe stradă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

locálnic adj. m., s. m., pl. locálnici; f. sg. locálnică, pl. locálnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink