LÍTUUS s.n. Baston încovoiat pe care îl purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÍTUUS s. n. 1. baston încovoiat purtat de auguri. 2. instrument muzical conic, cu ambușură, de origine etruscă, la romani. (< lat. lituus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

lituus (cuv. lat.), instrument aerofon metalic cu ambușură*, având corpul de formă conică; de origine etruscă, a fost utilizat de romani. Cele 2 litui cerute de J.S. Bach în cantata O Jesu Christ, mein’s Lebens Licht (BWV 118) sunt înlocuite în execuția modernă cu corni* gravi în si bemol. Bach a indicat însă l. în partitură pentru a sublinia caracterul funebru al motetului. Deși s-a crezut că l. ar fi un bass cornett* sau Waldhorn*, opțiunea lui Bach trimite la tradiția romană antică de a folosi în procesiunile funebre trei instrumente din familia alămurilor*: cornus, tuba* lituus, marcând prin aceasta în mod simbolic referința la o practică a antichității. V. alphorn.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink