literátă s. f., pl. literáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LITERÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LITERÁT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LITERÁT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LITERÁT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

literát s. m., pl. literáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink