LIPITÚRĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire. 2. Pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor. – Lipi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIPITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde s-au lipit două lucruri. 2) Strat de lut lipit pe pereți, sobe etc. sau așternut pe jos. 3) pop. Boală pricinuită de o mare spaimă sau provenită din dragoste. /a lipi + suf. ~tura
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIPITÚRĂ s. (reg.) muruială. (~ la pereții unei case țărănești.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIPITÚRĂ s. v. zburător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lipitúră s. f., g.-d. art. lipitúrii; pl. lipitúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lipitură, lipituri s. f. v. lipeală.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink