LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

LINIȘTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LINIȘTITÓR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Liniștitor ≠ tulburător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink