LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGOTIÉRĂ ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obține un lingou. /<fr. lingotiere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lingotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink