LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, scr. ljigav.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

LÍNGAV adj. v. dificil, mofturos, năzuros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

língav adj. m., pl. língavi; f. sg. língavă, pl. língave
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink