LIMBUȚÍE, limbuții, s. f. Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBUȚÍE f. Felul de a fi al omului limbut. [G.-D. limbuției] /limbut + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBUȚÍE s. v. flecăreală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBUȚÍE s. v. elocvență, oratorie, retorică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limbuțíe s. f., art. limbuțía, g.-d. limbuțíi, art. limbuțíei; pl. limbuțíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink