LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LIMBUȚÍ ~ésc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBUȚÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limbuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT adj. v. elocvent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT s., adj. v. flecar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink