LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMÁN ~uri n. 1) Fâșie de pământ situată de-a lungul unei ape; țărm; mal. ◊ A ieși la ~ a) a ieși la mal; b) a scăpa dintr-o încurcătură. 2) Loc de adăpost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmărit. 3) Loc în cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o dună de nisip, care comunică cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMÁN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, țărm, (înv.) pristaniște, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMÁN s. v. adăpost, azil, port, refugiu, scăpare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limán (limánuri), s. n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

limán s. n., pl. limánuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink