LICUÁȚIE s. f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. liquation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICUÁȚIE s.f. Fenomenul de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Gen. -iei. / cf. fr. liquation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICUÁȚIE s. f. separare, prin încălzire, a componenților unui aliaj cu puncte de topire diferite. (< fr. liquation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

licuáție s. f. (sil. -cu-a-ți-e), art. licuáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licuáției; pl. licuáții, art. licuáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink