LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÍCTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lictór s. m., pl. lictóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink