LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIBRÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Proprietar al unei librării. 2) Vânzător într-o librărie. 3) Negustor de cărți. 4) Persoană care editează cărți; editor. [Sil. li-brar] /<fr. libraire, lat. librarius
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIBRÁR s.m. Vânzător de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIBRÁR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LIBRÁR s. v. editor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
librár (librári), s. m. – Vînzător cu cărți. Fr. libraire, cu adaptarea suf. – Der. librărie, s. f. (magazin de cărți), din fr. librairie; librăreasă, s. f. (proprietăreasa unei librării).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
librár s. m. (sil. -brar), pl. librári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
librár-editór s.m. Librar care este și editor ◊ „Fondată în martie 1895 de către D.S., scriitor și folclorist, și C.M., librar-editor, «Biblioteca pentru toți» s-a impus unui mare public cititor din țara noastră.” Luc. 7 IV 73 p. 9. ◊ „Familia îndurerată anunță încetarea din viață a celui ce a fost G.N.C., fost librar-editor din Brașov.” R.l. 11 VI 74 p. 4 (din librar + editor)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink