LEZÁ, lezez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A vătăma, a răni. ♦ Fig. A ofensa. 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din fr. léser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A LEZÁ ~éz tranz. 1) A vătăma printr-o rană; a răni; a traumatiza. 2) fig. A înjosi prin vorbe sau fapte nedemne; a jigni; a insulta; a ofensa. /<fr. léser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEZÁ vb. I. tr. 1. A răni, a vătăma. ♦ (Fig.) A jigni (pe cineva). 2. A păgubi (pe cineva), a dăuna (cuiva). [< fr. léser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEZÁ vb. tr. 1. a răni, a vătăma. ◊ (fig.) a ofensa. 2. a aduce un prejudiciu. (< fr. léser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LEZÁ vb. v. afecta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEZÁ vb. v. dăuna, insulta, jigni, ofensa, prejudicia, răni, ultragia, vătăma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lezá vb., ind. prez. 1 sg. lezéz, 3 sg. și pl. lezeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink