LEXÉM, lexeme, s. n. Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației. – Din fr. lexème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEXÉM ~e n. 1) Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației; morfem lexical. 2) Unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri; cuvânt; unitate lexicală. /<fr. lexeme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEXÉM s.n. (Parte a unui) cuvânt care servește ca suport al semnificației; cuvânt, unitate lexicală. [< fr. lexème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEXÉM s. n. morfem lexical; semantem. (< fr. lexème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lexém s. n., pl. lexéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink