LEVÉNT, -Ă, levenți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Marinar turc din marina de război a Imperiului Otoman, originar din Levant. 2. S. m. Mercenar moldovean din oastea Țării Românești. 3. Adj. (Înv.) Darnic, generos. 4. Adj. (Înv.) Voinic, viteaz. [Var.: levínt, -ă adj.] – Din tc. levent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEVÉNT adj. v. amabil, atent, curtenitor, drăguț, galant, gentil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

levént (levénți), s. m. – 1. Soldat turc din marină. – 2. În sec. XVII, soldat mercenar din cavalerie, cavalerist. – 3. (Adj.) Viteaz. – 4. (Adj.) Cavaleresc, atent. – Var. livent. – Mr. livendu. Tc. levend „levantin” (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Șeineanu, II, 235; Berneker 704; Lokotsch 1016; cf. ngr. λεβέντης, bg. levent.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

levént (galant) adj. m., pl. levénți; f. sg. levéntă, pl. levénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

levént/levínt (ostaș) s. m., (viteaz) adj. m., pl. levénți/levínți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink